Sindromul Cushing este o afecțiune rară cauzată de prezența unei cantități prea mari de cortizol în organism, ca urmare a unor tratamente exogene pe bază de steroizi (de pildă prednison), administrate pe o perioadă lungă de timp sau ca urmare a secretării în exces a cortizolului de către glanda suprarenală (endogen). Sindromul Cushing este o afecțiune gravă dacă nu este tratată.
În acest articol explicăm ce este sindromul Cushing, cine este afectat de afecțiune, care sunt cauzele și simptomele, dar și cum se poate trata.
Cine este afectat de sindromul Cushing
Pot fi afectate de sindromul Cushing mai ales persoanele cu vârsta între 20-50 de ani. Sunt afectate mai ales persoanele care iau medicamente pe bază de cortizol (cu care se tratează mai ales astmul și artrita reumatoidă). Majoritatea persoanelor diagnosticate cu sindromul Cushing sunt femei.
Cauzele sindromului Cushing
Sindromul Cushing este cauzat de excesul de cortizol. Cortizolul este un hormon steroid care este sintetizat de glandele suprarenale și este esențial pentru:
- menținerea tensiunii arteriale;
- reglarea glicemiei;
- reducerea inflamațiilor;
- gestionarea amintirilor;
- echilibrarea sodiului în organism;
- transformarea hranei în energie.
Cortizolul este produs și în următoarele cazuri:
- niveluri ridicate de stres;
- activitate fizică susținută;
- alcoolism;
- malnutriție;
- depresie;
- atacuri de panică.
Nivelurile ridicate de cortizol pot rezulta și în urma unor tumori. Poate fi vorba despre:
- tumori ale glandei pituitare: glanda pituitară eliberează prea mult hormon adrenocorticotropic (ACTH), care stimulează producția de cortizol în glandele suprarenale.
- tumori ectopice: sunt tumori în afara hipofizei (plămân, pancreas, tiroidă, glanda timus) care produc ACTH.
Poate fi vorba și despre o anormalitate a funcționării glandei suprarenale.
Simptomele sindromului Cushing
Cele mai frecvente simptome ale sindromului Cushing sunt:
- excesul de greutate mai ales pe piept și pe burtă: brațele și picioarele rămân subțiri;
- formarea de depozite grase: mai ales la nivelul feței dar și între umeri (se formează o cocoașă;
- vergeturi purpurii: pe sâni, brațe, abdomen, coapse;
- subțierea pielii și învinețirea acesteia cu ușurință;
- leziuni ale pielii: care se vindecă prea greu;
- acnee;
- oboseală;
- slăbiciune musculară.
Sunt și alte simptome care pot apărea uneori:
- nivel ridicat de zahăr în sânge;
- sete crescută;
- nevoia crescută de urinare;
- hipertensiune arterială;
- cefalee;
- anxietate;
- iritabilitate;
- depresie;
- risc crescut de infecție.
Simptomele sindromului Cushing la femei pot include și:
- perioade menstruale neregulate (în unele cazuri, menstruația lipsește);
- apariția de păr suplimentar pe față, gât, piept, abdomen, coapse;
- sindromul Cushing netratat poate duce la dificultăți de obținere a unei sarcini.
Simptomele sindromului Cushing la bărbați pot include și:
- impotență;
- pierderea interesului sexual;
- scăderea fertilității.
Copiii pot dezvolta sindromul Cushing, dar mai rar decât adulții. În plus față de simptomele prezentate, la copii afecțiunea se mai poate manifesta prin:
- obezitate;
- ritm mai lent de creștere;
- hipertensiune arterială.
Când se recomandă consult medical
Este indicat consultul medical dacă pacientul urmează un tratament cu steroizi. Este important de știut că simptome similare cu cele ale sindromului Cushing pot fi declanșate de alte condiții medicale, de aceea este indicat să existe un diagnostic pus de medic. Diagnosticul este dificil de stabilit, de aceea medicul revizuiește istoricul medical al pacientului, pune întrebări despre simptome și despre orice condiții de sănătate.
Medicul poate suspecta sindromul Cushing dacă pacientul are simptome specifice, sau dacă urmează un tratament pe bază de steroizi. Dacă pacientul nu ia medicamente pe bază de steroizi, simptomele pot fi similare cu manifestările altor condiții medicale.
Dacă medicul suspectează sindromul Cushing, cantitatea de cortizol poate fi măsurată în:
- sânge;
- urină;
- salivă.
Iată testele pe care le poate solicita medicul:
- test urinar de 24 de ore: urina este colectată pe o perioadă de 24 de ore, iar nivelurile de cortizol sunt apoi testate.
- măsurarea cortizolului salivar: la persoanele fără sindrom Cushing, nivelurile de cortizol scad seara. Acest test măsoară nivelul de cortizol dintr-o probă de salivă care a fost colectată noaptea târziu, pentru ca în acest fel să se constate dacă nivelurile de cortizol sunt prea mari.
- testul de supresie cu dexametazonă: seara se administrează o doză de dexametazonă, iar dimineața sângele este testat pentru a se măsura nivelul de cortizol. În mod normal, dexametazona determină scăderea nivelului de cortizol. În cazul în care pacientul are sindromul Cushing, nivelul cortizolului nu va scădea.
- teste imagistice: medicul poate alege între tomografie computerizată (CT) și rezonanță magnetică nucleară (RMN). În general, medicul solicită teste imagistice pentru a vizualiza glandele suprarenale și pituitare și pentru a identifica eventualele tumori.
Tratamentul sindromului Cushing
Sindromul Cushing se îmbunătățește cu tratamentul administrat, dar recuperarea poate dura destul de mult. Scopul tratamentului pentru sindromul Cushing este acela de a reduce nivelurile de cortizol din organism, astfel încât tratamentul depinde de ceea ce cauzează simptomelor pacientului. Unele medicamente scad producția de cortizol în glandele suprarenale, sau scad producția de ACTH în glanda pituitară. Alte medicamente blochează efectul cortizolului asupra țesuturilor.
Tratamentul sindromului Cushing depinde așadar de cauză:
- dacă afecțiunea este cauzată de administrarea de steroizi, doza de steroizi se reduce treptat.
- dacă sindromul Cushing este cauzat de o tumoare, tratamentul poate include: intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii, radioterapie pentru reducerea tumorii, medicamente pentru reducerea efectului cortizolului asupra organismului.
Este important ca pacientul să discute cu medicul despre beneficiile și riscurile opțiunilor de tratament.
Complicațiile sindromului Cushing
Dacă afecțiunea nu este tratată corespunzător, poate duce la complicații precum:
- osteoporoză (risc de fracturi osoase);
- pierdere musculară (atrofie);
- hipertensiune arterială;
- diabet de tip 2;
- infecții frecvente;
- atac de cord sau accident vascular cerebral;
- depresie;
- anxietate;
- dificultăți cognitive: probleme de memorie, probleme de concentrare.
Cu cât se începe mai rapid tratamentul pentru sindromul Cushing, cu atât acesta este mai eficient.
Acest articol a fost realizat în baza informațiilor preluate din următoarele surse:
- „Cushing’s Syndrome”: https://www.niddk.nih.gov/health-information/endocrine-diseases/cushings-syndrome#:~:text=Cushing’s%20syndrome%20is%20a%20disorder,glucose%2C%20also%20called%20blood%20sugar
- „Cushing’s styndrome”: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cushing-syndrome/symptoms-causes/syc-20351310
- „Cushing’s styndrome”: https://www.nhs.uk/conditions/cushings-syndrome/
- „Cushing’s syndrome: Everything you need to know”: https://www.healthline.com/health/cushings-syndrome
- „Cushing’s syndrome”: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/5497-cushings-syndrome